Chihuahua cu par scurt
de companioni si caini de expozitie.Cerinte de hrana: au un metabolism ridicat si uneori delicat fiind cunoscuti ca predispusi la hipoglicemie de aceea este recomandabil sa aibe 2-3 mese mai mici pe zi in loc de una singura. Pot consuma hrana uscata si de la conserva si se pare ca-i place sa rontaie biscuiti tari, o practica foarte buna pentru dintii lor.
Media de viata: mai mare de 15 ani. Sunt extrem de longevivi, varsta de 20 de ani fiind des atinsa iar unele exemplare au fost inregistrate cu 24 de ani.
Numarul de pui pe fatare:este de 2 catelusi. Un cuib va avea in mod normal 2-3 catelusi.
Descriere fizica generala:Cei mai mici dintre caini, cu un cap in forma de mar si o blana fina, delicata.
Inaltimea la femela si mascul intre minim 15 cm si maxim 23 cm.
Greutate la femela si la mascul intre minim 1kg si maxim 3kg.
Categoria de dimensiune: mic
Boli: sunt unele capcane ereditare la aceasta rasa ca la multe rase de altfel. Aproape toate rasele mici au tendinta sa si luxeze rotula de la genuchi probabil si datorita miscarilor agitate continue si a salturilor enorme pe care aceste animale le pot efectua. Multe rase mici au de asemenea o trahee slaba, fragila. Chihuahua, in mod particular sufera de neinchiderea completa a boltei palatine (cerul gurii), hidrocefalie (exces de apa la nivelul creierului) si hipoplasie vertebrala (dezvoltarea incompleta a fosei maduvei spinarii la nivelul vertebrei a doua) ce duce la instabilitatea craniului. Hemofilia, o boala a sangelui purtata de femele dar manifestata de masculi, mai poate sa apara.
Boli curente: stenoza pulmonara, probleme ale valvelor inimii, luxatie de umar, hipoglicemie, hipoplazia canalului medular.
Susceptibilitate la imbolnaviri: medie
Istoric:Chihuahua are un trecut colorat , aproape ca-ti ridica parul pe spate. Rasa este indepartata pana in secolul al 5 lea al civilizatiei Maya. Piramidele din Chichen Itza, Yucatan au sculpturi asemanatoare cu acesti caini. La manastirea din Huejotzingo, intre orasul Mexico si Pubela, sunt mai multe imagini de Chih uahua pe pietrele toltece folosite la construirea manastirii, acestea datand din secolul al 9lea. Este stiut faptul ca un caine mic numit "Techichi" era animalul de companie al celor bogati, si era un element important al practicilor religioase ale acestor culturi indiene stravechi. Cainii erau incinerati impreuna cu defunctul pentru ca sa-i preia pacatele acestuia astfel ca persoana respectiva sa intre in lumea de dincolo fara ca sa-i supere pe zei. Se credea de asemenea ca acesti catei ghideaza decedatul prin lumea de sub pamant si se lupta cu spiritele rele. Unele pareri admit ca Chihuahua este rezultatul imperecherii intre "Techichi" si un caine mic lipsit de par din Asia care ar fi patruns in Americi prin Stramtoarea Berring. Oricare sunt originile, distrugerea civilizatiilor Americii centrale a fost reflectata asupra cainilor si acestei mici figuri religioase a lumii canine fiind aproape pierduta. Chihuahua este un stat in Mexico si de aici au fost pentru prima data exportati chihuahua moderni catre America. Teoria sustine ca dezvoltarea rasei moderne din stramosi ai cainilor "Techichi" combinati cu caini mici din Mexico, Arizona si Texas. Rasa si-a castigat rapid popularitatea fiind un animal de companie foarte iubit in intreaga lume. In Statele Unite ale Americii pot apare ambele varietati intr-un cuib de pui cu par lung si cu par scurt, pe cand in Marea Britanie ambele forme sunt rase distincte, nefiind acceptate astfel de nastere.
Inteligenta: o rasa inteligenta, se poate comporta bine la lectiile de dresaj daca se incepe de timpuriu. Unii caini au fost invatati sa foloseasca o ladita de nisip pentru pisici, in timp ce altii nu au acceptat-o deloc. Este complet la latitudinea proprietarului sa-si aloce ceva timp incepand din prima zi de la sosirea cainelui.
Caracteristici de expozitiei: au un craniu distinct care este foarte rotund, in forma de mar. Obrajii si falcile sunt slabe, in timp ce nasul este moderat de scurt. La cainii cu blana intunecata nasul trebuie sa fie negru dar nasul poate fi roz la cainii de culoare deschisa. Urechi mari, ridicate, umflate la un unghi de 45 de grade fata craniu. Destul de plini, neproeminenti exagerat, ochii trebuie sa fie bine asezati si de culoare inchisa la cainii de culoare inchisa si rubinii la cei cu balan deschisa. Muscatura dintilor trebuie sa fie nivelata. Intrucat capul este tinut ridicat, gatul e usor arcuit si asezat pe umeri revarsati. La masculi, spatele trebuie sa fie mai scurt decat la femele. Picioarele sunt drepte, iar cele dinapoi sunt musculare, cu partea mijlocie a piciorului posterior bine definita. In timpul miscarii linia spatelui trebuie sa ramana la acelasi nivel. O coada in forma de secera sau o coada care se arcuieste peste spate, atingand spatele doar cu varful, este de dorit. Talpile vor fi gratioase, asezate bine sub glezne zvelte iar degetele trebuie sa fie bine divizate. Chihuahua cu parul lung trebuie sa aiba o blana dreapta sau usor ondulata, de preferinta cu subpar. Urechile vor avea franjuri, un guler substantial trebuind sa inconjoare gatul si picioarele trebuie sa fie bine imbracate. Coada trebuie sa fie panas. Orice culoare este acceptata.
Tara de origine: Mexic
Energie: medie
Exercitii generale: 20-40 minute pe zi.
Se pot adapta la cat de multe exercitii doriti sa-i acordati. Ei tind sa aiba explozii de energie in timp ce se joaca agitat dar nu necesita o plimbare indelungata. Este recomandat sa poarte un ham in loc de zgarda datorita fragilitatii traheei.
Protectie personala: scazuta
Compatibilitate pe post de caine de paza: medie
Riscul de a speria oile: scazut
Tendinta de latrat: ridicata
Usurinta la transport:ridicata
Nivel de agresivitate: mediu
Compatibilitate cu alte animale: medie
Compatibilitate pentru copii:scazuta
Caracter general si temperament: personaliate inteleapta, chihuahua are tendinta sa se ataseze de una sau doua persoane. Impreuna cu stapanul/stapana, el va fi curios plin de viata si inteligent si in egala masura foarte afectuos. Totusi, rasa nu suporta strainii si poate aparea nervos, chiar artagos. Trebuie socializati cat de repede posibil altfel devenind anxiosi in mediile noi, nu se va intelege cu copii si alte animale de casa inclusiv cu alti caini fiind o amplasare riscanta langa copii. Ca parte pozitiva, rasa este extem de teritoriala fiind un bun caine de paza desi unii pot latra in mod excesiv. Sunt caini de grup si le place sa fie mai multi impreuna. Se adapteaza destul de bine la viata de la bloc si sunt companioni excelenti, iubitori pentru persoanle singure sau cele in varsta.
Lungimea blanii: medie/lunga
Cerinte de ingrijire a blanii: odata pe saptamana
Tundere: nu este cazul
Ingrijirea blanii: nu este o munca solicitanta pentru aceasta rasa. Blana fina necesita o periere si pieptanare buna din cand in cand. Naparlesc dar datorita faptului ca sunt mici cantitatea de par nu este prea mare. Periatul dintilor zilnic este binevenit, ca si la alte rase mici, fiind predispusi sa aibe depuneri masive de tartru.
Culoarea: poate varia in diferite culori de la cafeniu la negru.
Naparlit: moderat.
Bichonul Maltez
Cunoscut si sub numele de Bichon, este, probabil, unul dintre inaintasii multor caini de talie mica, preferati ca animale de companie in zilele noastre. Originea sa multimilenara este atestata de prezenta in palatele Egiptului antic, in jurul anului 1300 i.e.n. sau in casele patricienilor romani, in anul 500 i.e.n. Grecii il numeau Maltese, iar Plinius citeaza in operele sale o rasa de caini mici si delicati, care seamana cu bishonii, provenind din perimetrul sicilian si denumiti “caini de Melita”. Se pare, inca, ca Malta nu a reprezentat decat locul de unde puteau fi procurati acesti caini de companie, fiind un important centru de schimburi comerciale si de negot fenician, pentru ca nu s-a gasit nicio urma a existentei acestei rase in insula sus numita.Maltezul a fost foarte apreciat ca animal de companie la curtea regelui Henric VIII, figurand pe celebra tapiserie “La dame a la licorne”, el mentinandu-se apreciat si in timpul Renasterii, cand apare a doua varietate a sa, cu par ondulat, denumit ulterior Teneriffe sau Bichon cu par coafat. Acesta a constituit un subiect frecvent in panzele pictorilor din trecut.
In timp apar alte doua varietati ale Bichonului: cel Havanez si cel Bolognez, foarte asemenatoare cu Maltezul, insa mai rar intalnite decat acesta.
Bishonii sunt, in continuare, foarte pretuiti si cautati, fiind un caine elegant, fidel, inteligent si sensibil, cu un temperament vioi. Are o constitutie robusta si se deplaseaza rapid, cu pasi mici si iuti si mers specific, deosebit de al Pekinezilor. Datorita abundentei parului capul sau, cu craniu larg si plat, pare rotunjit. Obrajii si buzele sunt putin dezvoltate si acoperite cu par lung, iar trufa este rotunda, neagra si lucioasa. Ochii vioi, mari, in raport cu dimensiunile capului si rotunzi, au o culoare intunecata. Urechile triunghiulare sunt fixate in sus si atarna pe langa cap, fiind acoperite cu par lung si abundent. Corpul bishonului este ceva mai lung decat inaltimea, spatele este drept, gatul ridicat, cu lungimea egala cu cea a capului, abdomenul aproape orizontal, coapsele late si bine dezvoltate si membrele uscative, cu osatura solida. Coada este fixata la inaltimea crupei, foarte groasa la baza si foarte fina la extremitate, lunga si acoperita cu par des. Parul este gros, stralucitor si lung, alb si matasos si ii acopera corpul ca o mantie. Balana este de un alb pur.
Masculii au talia cuprinsa intre 21 si 25 cm, iar femelele sunt cu 1-2 cm mai scunde. Greutatea medie a acestor caini este de 3-4 kg.
Desi este un caine activ, nu are nevoie de spatii extinse, deoarece oboseste repede. Astfel ca, Bishonul Maltez se simte excelent chiar si intr-un apartament mai putin generos. Este foarte dificil de intretinut, blana sa lunga, deasa si alba necesitand o ingrijire deosebita. Deseori sufera de afectiuni ale ochilor si urechilor, ceea ce presupune o atentie speciala si un control periodic. Desi este un caine robust, are oasele extrem de fragile, asadar nu-l bruscati.
Este un animal de companie placut si elegant, atasat stapanului, jucaus si putin galagios. Sperata de viata este mare, comparativ cu a altor rase - 15 ani.
Pekinez
Clasificarea rasei: pekinezul este un membru al cainilor mici de companie. A
u fost crescuti initial pentru companie, in prezent avand acceasi utilitate.
Cerinte de hrana: este nepretentios la hrana avand in general un apetit bun.
Media de viata: 9-15 ani. Media de viata este de 13-15 ani.
Numarul de pui pe fatare:este de 3 catelusi. Pot avea uneori dificultati la fatare datorita marimi si formei capetelor puilor fiind necesara in acest caz operatia prin cezariana.
Descriere fizica generala: Pekinezul este un caine de talie mica, compact cu o fata caracteristica, scurta, plata si o coada abundent imbracata, curbata pe spate.
Inaltimea la femela si mascul intre minim 15 cm si maxim 23 cm.
Greutate la femela 5,5 kg si la mascul 5kg.
Categoria de dimensiune: mic
Inaltimea si greutatea: masculii trebuie sa masoare intre 15-23 cm si sa nu catareasa mai mult de 5kg. femelele masoara intre 15 si 23 cm la exemplarele adulte si trebuie sa nu cantareasca mai mult de 5,5kg.
Boli: ca rasa Pekinezul este un caine mic, rezistent care nu sufera de prea multe probleme de sanatate. Totusi sunt cunoscute in mod ocazional problemele de spate si pot fi susceptibili la afectiuni ale ochilor.
Boli curente: probleme de spate
Susceptibilitate la imbolnaviri: scazuta
Istoric: legenda istoriseste ca pekinezul este puiul unui leu si a unei marmozete. Leul s-a indragostit de marmozeta si a mers sa-l intalneasca pe zeul animalelor sa vada daca il poate ajuta. Zeul i-a permis leului sa se casatoreasca cu marmozeta, totusi a pus o conditie: leul a trebuit sa-si sacrifice marimea si puterea. Leul a fost de acord si a reusit sa-si infraneze inima si caracterul. Trebuie mentionat ca aceasta rasa straveche, cu coama sa si curaj neinfricat, poarta cu siguranta unele similitudini cu leul. Originile sale pot fi regasite in timpurile dinastiei chineze Chang. Erau apreciati de regalitate, oamenilor simpli fiindu-le interzisa detinerea lor, fiind pedepsiti cu moartea daca erau prinsi ca incearca sa-i scoata in afara palatului. In 1860 cand soldatii europeni au cucerit palatul orasului Peking am gasit 5 catei. Ofiterii au luat cainii, 4 dintre ei fiind tinuti de ofiteri si al 5 lea a fost prezentat reginei Victoria.
Inteligenta:pot fi incapatanati si independenti, nefiind cel mai ascultator caine la dresaj. Pot fi ascultatori dar tradus intr-un mod de a-l face in propriu lor program. Au nevoie de un stapan rabdator care sa petreaca timp pentru dresaj.
Caracteristici de expozitiei: trebuie sa aiba un cap mare, fiind mai larg decat adanc.Craniul trebuie sa fie larg si plat cu latime mare intre ochi si cu un bot larg. Nasul, bine asezat intre ochi, trebuie sa fie fie scurt si plat cu nari largi deschise. Ochii de dimensiuni mari trebuie sa fie rotunzi si de culoare neagra. Urechile sunt in forma de inima , asezate la acelasi nivel cu craniu si purtate aproape de cap. Gatul este foarte scurt si gros. Pieptul este scurt si plat. Picioarele anterioare trebuie sa fie scurte, groase si usor arcuite; cele posterioare nu trebuie sa aibe oase atat de masive ca cele anterioare.Talpa trebuie sa fie larga si plata, talpa din fata trebuie sa se intoarca putin. Coada lunga imblanita va fi dispusa sus si purtata pe spate. Parul este de asemenea abundent pe urechi, spatele picioarelor si degete. Blana trebuie sa fie lunga si dreapta cu o coama ampla extinsa pe umeri si inconjurand gatul. Trebuie sa aiba un par grosier la exterior si un subpar dens. Toate culorile si semnele sunt acceptate in concursurile de frumusete cu exceptia rosului inchis si albino.
Tara de origine: China
Energie: scazuta
Exercitii generale: 20-40 minute pe zi. Au nevoie de putine exercitii in comparatie cu alte rase mai mari. Totusi, sunt foarte fericiti sa mearga la plimbare or sa-si ocupe timpul in gradina.
Susceptibilitatea la stress daca este lasat singur: mediu
Protectie personala: scazuta
Compatibilitate pe post de caine de paza: scazuta
Riscul de a speria oile: scazut
Tendinta de latrat: scazuta
Usurinta la transport:ridicata
Nivel de agresivitate: scazut
Compatibilitate cu alte animale: medie
Compatibilitate pentru copii:medie
Caracter general si temperament: Pekinezul este un caine regal, increzator in el, mandru care poate fi plin de viata si neastamparat. Pot fi bune animale de companie pentru toata familia, adulti si copii mai mari. Ca rasa nu prezinta sau prezinta putina agresivitate, si nu se repede repede la bataie, dar sunt mai mult decat capabili sa si apere teritoriul daca este necesar.
Lungimea blanii:medie/lunga
Cerinte de ingrijire a blanii:
Tundere: ocazional
Ingrijirea blanii: ingrijirea unui pekinez implica o activitate zilnica cu atentie indeosebi fata de parul de pe picioare, cel dintre articularea piciorului si corp si de pe partea ventrala. Un periaj zilnic ii va da un aspect curat, impunandu-se odata pe saptamana un periaj minutios. Datorita comformatiei faciale cutele vor fi verificate si curatate periodic. Nu este rasa ideala pentru cineva care nu este pregatit sa petreaca mult timp cu ingrijirea blanii.
Culoarea: poate fi orice varietate de culoare, cele mai comune fiind cafeniu si negru, rosu sau patati.
Naparlit: moderat.
u fost crescuti initial pentru companie, in prezent avand acceasi utilitate.Cerinte de hrana: este nepretentios la hrana avand in general un apetit bun.
Media de viata: 9-15 ani. Media de viata este de 13-15 ani.
Numarul de pui pe fatare:este de 3 catelusi. Pot avea uneori dificultati la fatare datorita marimi si formei capetelor puilor fiind necesara in acest caz operatia prin cezariana.
Descriere fizica generala: Pekinezul este un caine de talie mica, compact cu o fata caracteristica, scurta, plata si o coada abundent imbracata, curbata pe spate.
Inaltimea la femela si mascul intre minim 15 cm si maxim 23 cm.
Greutate la femela 5,5 kg si la mascul 5kg.
Categoria de dimensiune: mic
Inaltimea si greutatea: masculii trebuie sa masoare intre 15-23 cm si sa nu catareasa mai mult de 5kg. femelele masoara intre 15 si 23 cm la exemplarele adulte si trebuie sa nu cantareasca mai mult de 5,5kg.
Boli: ca rasa Pekinezul este un caine mic, rezistent care nu sufera de prea multe probleme de sanatate. Totusi sunt cunoscute in mod ocazional problemele de spate si pot fi susceptibili la afectiuni ale ochilor.
Boli curente: probleme de spate
Susceptibilitate la imbolnaviri: scazuta
Istoric: legenda istoriseste ca pekinezul este puiul unui leu si a unei marmozete. Leul s-a indragostit de marmozeta si a mers sa-l intalneasca pe zeul animalelor sa vada daca il poate ajuta. Zeul i-a permis leului sa se casatoreasca cu marmozeta, totusi a pus o conditie: leul a trebuit sa-si sacrifice marimea si puterea. Leul a fost de acord si a reusit sa-si infraneze inima si caracterul. Trebuie mentionat ca aceasta rasa straveche, cu coama sa si curaj neinfricat, poarta cu siguranta unele similitudini cu leul. Originile sale pot fi regasite in timpurile dinastiei chineze Chang. Erau apreciati de regalitate, oamenilor simpli fiindu-le interzisa detinerea lor, fiind pedepsiti cu moartea daca erau prinsi ca incearca sa-i scoata in afara palatului. In 1860 cand soldatii europeni au cucerit palatul orasului Peking am gasit 5 catei. Ofiterii au luat cainii, 4 dintre ei fiind tinuti de ofiteri si al 5 lea a fost prezentat reginei Victoria.
Inteligenta:pot fi incapatanati si independenti, nefiind cel mai ascultator caine la dresaj. Pot fi ascultatori dar tradus intr-un mod de a-l face in propriu lor program. Au nevoie de un stapan rabdator care sa petreaca timp pentru dresaj.
Caracteristici de expozitiei: trebuie sa aiba un cap mare, fiind mai larg decat adanc.Craniul trebuie sa fie larg si plat cu latime mare intre ochi si cu un bot larg. Nasul, bine asezat intre ochi, trebuie sa fie fie scurt si plat cu nari largi deschise. Ochii de dimensiuni mari trebuie sa fie rotunzi si de culoare neagra. Urechile sunt in forma de inima , asezate la acelasi nivel cu craniu si purtate aproape de cap. Gatul este foarte scurt si gros. Pieptul este scurt si plat. Picioarele anterioare trebuie sa fie scurte, groase si usor arcuite; cele posterioare nu trebuie sa aibe oase atat de masive ca cele anterioare.Talpa trebuie sa fie larga si plata, talpa din fata trebuie sa se intoarca putin. Coada lunga imblanita va fi dispusa sus si purtata pe spate. Parul este de asemenea abundent pe urechi, spatele picioarelor si degete. Blana trebuie sa fie lunga si dreapta cu o coama ampla extinsa pe umeri si inconjurand gatul. Trebuie sa aiba un par grosier la exterior si un subpar dens. Toate culorile si semnele sunt acceptate in concursurile de frumusete cu exceptia rosului inchis si albino.
Tara de origine: China
Energie: scazuta
Exercitii generale: 20-40 minute pe zi. Au nevoie de putine exercitii in comparatie cu alte rase mai mari. Totusi, sunt foarte fericiti sa mearga la plimbare or sa-si ocupe timpul in gradina.
Susceptibilitatea la stress daca este lasat singur: mediu
Protectie personala: scazuta
Compatibilitate pe post de caine de paza: scazuta
Riscul de a speria oile: scazut
Tendinta de latrat: scazuta
Usurinta la transport:ridicata
Nivel de agresivitate: scazut
Compatibilitate cu alte animale: medie
Compatibilitate pentru copii:medie
Caracter general si temperament: Pekinezul este un caine regal, increzator in el, mandru care poate fi plin de viata si neastamparat. Pot fi bune animale de companie pentru toata familia, adulti si copii mai mari. Ca rasa nu prezinta sau prezinta putina agresivitate, si nu se repede repede la bataie, dar sunt mai mult decat capabili sa si apere teritoriul daca este necesar.
Lungimea blanii:medie/lunga
Cerinte de ingrijire a blanii:
Tundere: ocazional
Ingrijirea blanii: ingrijirea unui pekinez implica o activitate zilnica cu atentie indeosebi fata de parul de pe picioare, cel dintre articularea piciorului si corp si de pe partea ventrala. Un periaj zilnic ii va da un aspect curat, impunandu-se odata pe saptamana un periaj minutios. Datorita comformatiei faciale cutele vor fi verificate si curatate periodic. Nu este rasa ideala pentru cineva care nu este pregatit sa petreaca mult timp cu ingrijirea blanii.
Culoarea: poate fi orice varietate de culoare, cele mai comune fiind cafeniu si negru, rosu sau patati.
Naparlit: moderat.
Chihuahua cu par lung
Clasificarea rasei: Chihuahua apartine grupului cainilor mici de companie fiind crescuti pe post
de companioni si caini de expozitie.Cerinte de hrana: sunt relativ usor de hranit. Ca rasa sunt cunoscuti a suferi de hipoglicemie de aceea este recomandabil sa aibe 2 mese mai mici pe zi in loc de una singura.
Media de viata: mai mare de 15 ani. Sunt extrem de longevivi, varsta de 20 de ani fiind des atinsa iar unele exemplare au fost inregistrate cu 24 de ani.
Numarul de pui pe fatare:este de 2 catelusi. Un cuib va avea in mod normal 2-3 catelusi.
Descriere fizica generala: Chihuahua forma cu par lung va avea o blana neteda sau usor valurita preferabil cu subpar. Urechile vor fi marginite cu franjuri, un guler substantial trebuie sa incercuiasca gatul iar picioarele trebuie sa fie bine imblanite.
Inaltimea la femela si mascul intre minim 15 cm si maxim 23 cm.
Greutate la femela si la mascul intre minim 1kg si maxim 3kg.
Categoria de dimensiune: mic
Boli: sunt unele capcane ereditare la aceasta rasa ca la multe rase de altfel. Aproape toate rasele mici au tendinta sa si luxeze rotula de la genuchi probabil si datorita miscarilor agitate continue si a salturilor enorme pe care aceste animale le pot efectua. Multe rase mici au de asemenea o trahee slaba, fragila. Chihuahua, in mod particular sufera de neinchiderea completa a boltei palatine (cerul gurii), hidrocefalie (exces de apa la nivelul creierului) si hipoplasie vertebrala (dezvoltarea incompleta a fosei maduvei spinarii la nivelul vertebrei a doua) ce duce la instabilitatea craniului. Hemofilia, o boala a sangelui purtata de femele dar manifestata de masculi, mai poate sa apara.
Boli curente: stenoza pulmonara, probleme ale valvelor inimii, luxatie de umar, hipoglicemie, hipoplazia canalului medular.
Susceptibilitate la imbolnaviri: medie
Istoric:Chihuahua are un trecut colorat , aproape ca-ti ridica parul pe spate. Rasa este indepartata pana in secolul al 5 lea al civilizatiei Maya. Piramidele din Chichen Itza, Yucatan au sculpturi asemanatoare cu acesti caini. La manastirea din Huejotzingo, intre orasul Mexico si Pubela, sunt mai multe imagini de Chih uahua pe pietrele toltece folosite la construirea manastirii, acestea datand din secolul al 9lea. Este stiut faptul ca un caine mic numit "Techichi" era animalul de companie al celor bogati, si era un element important al practicilor religioase ale acestor culturi indiene stravechi. Cainii erau incinerati impreuna cu defunctul pentru ca sa-i preia pacatele acestuia astfel ca persoana respectiva sa intre in lumea de dincolo fara ca sa-i supere pe zei. Se credea de asemenea ca acesti catei ghideaza decedatul prin lumea de sub pamant si se lupta cu spiritele rele. Unele pareri admit ca Chihuahua este rezultatul imperecherii intre "Techichi" si un caine mic lipsit de par din Asia care ar fi patruns in Americi prin Stramtoarea Berring. Oricare sunt originile, distrugerea civilizatiilor Americii centrale a fost reflectata asupra cainilor si acestei mici figuri religioase a lumii canine fiind aproape pierduta. Chihuahua este un stat in Mexico si de aici au fost pentru prima data exportati chihuahua moderni catre America. Teoria sustine ca dezvoltarea rasei moderne din stramosi ai cainilor Techichi combinati cu caini mici din Mexico, Arizona si Texas. Rasa si-a castigat rapid popularitatea fiind un animal de companie foarte iubit in intreaga lume.
Inteligenta: o rasa inteligenta, se poate comporta bine la lectiile de dresaj daca se incepe de timpuriu. Unii caini au fost invatati sa foloseasca o ladita de nisip pentru pisici, in timp ce altii nu au acceptat-o deloc. Este complet la latitudinea proprietarului sa-si aloce ceva timp incepand din prima zi de la sosirea cainelui.
Caracteristici de expozitiei: au un craniu distinct care este foarte rotund, in forma de mar. Obrajii si falcile sunt slabe, in timp ce nasul este moderat de scurt. La cainii cu blana intunecata nasul trebuie sa fie negru dar nasul poate fi roz la cainii de culoare deschisa. Urechi mari, ridicate, umflate la un unghi de 45 de grade fata craniu. Destul de plini, neproeminenti exagerat, ochii trebuie sa fie bine asezati si de culoare inchisa la cainii de culoare inchisa si rubinii la cei cu balan deschisa. Muscatura dintilor trebuie sa fie nivelata. Intrucat capul este tinut ridicat, gatul e usor arcuit si asezat pe umeri revarsati. Trebuie sa fie usor mai lung in spate decat este de inalt iar spatele trebuie sa fie la nivel. Picioarele sunt drepte, iar cele dinapoi sunt musculare, cu partea mijlocie a piciorului posterior bine definita. In timpul miscarii linia spatelui trebuie sa ramana la acelasi nivel. O coada in forma de secera sau o coada care se arcuieste peste spate , atingand spatele doar cu varful, este de dorit. Talpile vor fi gratioase, asezate bine sub glezne zvelte iar degetele trebuie sa fie bine divizate. Chihuahua cu parul lung trebuie sa aiba o blana dreapta sau usor ondulata, de preferinta cu subpar. Urechile vor avea franjuri, un guler substantial trebuind sa inconjoare gatul si picioarele trebuie sa fie bine imblanite. Coada trebuie sa fie panas.
Tara de origine: Mexic
Energie: medie
Exercitii generale: 20-40 minute pe zi.
Se pot adapta la cat de multe exercitii doriti sa-i acordati. Ei tind sa aiba explozii de energie in timp ce se joaca agitat dar nu necesita o plimbare indelungata. Este recomandat sa poarte un ham in loc de zgarda datorita fragilitatii traheei.
Protectie personala: scazuta
Compatibilitate pe post de caine de paza: medie
Riscul de a speria oile: scazut
Tendinta de latrat: ridicata
Usurinta la transport:ridicata
Nivel de agresivitate: ridicat
Compatibilitate cu alte animale: medie
Compatibilitate pentru copii:scazuta
Caracter general si temperament: personaliate inteleapta, chihuahua are tendinta sa se ataseze de una sau doua persoane. Impreuna cu stapanul/stapana, el va fi curios plin de viata si inteligent si in egala masura foarte afectuos. Totusi, rasa nu suporta strainii si poate aparea nervos, chiar artagos. Trebuie socializati cat de repede posibil altfel devenind anxiosi in mediile noi, nu se va intelege cu copii si alte animale de casa. Ca parte pozitiva, rasa este extem de teritoriala fiind un bun caine de paza desi unii pot latra in mod excesiv. Sunt caini de grup si le place sa fie mai multi impreuna. Se adapteaza destul de bine la viata de la bloc si sunt companioni excelenti, iubitori pentru persoanle singure sau cele in varsta.
Lungimea blanii: medie/lunga
Cerinte de ingrijire a blanii: odata pe saptamana
Tundere: ocazional
Ingrijirea blanii: nu este o munca solicitanta pentru aceasta rasa. Blana lunga necesita o periere si pieptanare buna saptamanala. Barbita si gulerul pot avea nevoie de a fi spalate in cazul in care raman resturi alimentare. Naparlesc dar datorita faptului ca sunt mici cantitatea de par nu este prea mare. Periatul dintilor zilnic este binevenit, ca si la alte rase mici, fiind predispusi sa aibe depuneri masive de tartru.
Culoarea: poate varia in diferite culori de la cafeniu la negru.
Naparlit: putin.
Brac german cu par scurt
Cainii din rasa Brac German cu par scurt sunt foarte energici, destepti, si doritori a fi pe plac stapanului. Sunt plini de voie buna si prietenosi, acestor caini le plac foarte mult copiii mici. Bracii sunt caini loiali si protectori, care iubesc pe toti membrii familiei in mod egal. Sunt catei orientati spre oameni, si sunt nefericiti daca sunt izolati de familie. Daca sunt pusi la exercitii suficiente de cateva ori pe zi, bracii pot deveni un excelenti companioni ai familiei. Daca sunt lasati in voia lor pentru o perioada mai lunga de timp, fara exercitii si companie, pot deveni destructivi si foarte nervosi. Masculii brac tind sa fie mai agresivi decat femelele. Aceasta rasa de caini iubeste latratul si este foarte rezervata cu strainii.
Cainii din rasa Brac German cu par scurt sunt caini de vanatoare bine proportionati, receptivi, cu un cap elegant cizelat. Botul lor este lung, niciodata ascutit. Lungimea botului bracului cu par scurt ar trebui sa fie aceeasi cu cea a craniului lor. Spre deosebire de cainii din rasa English Pointer, osul occipital nu este foarte evident. Ochii in forma de migdale si nasul sunt maronii. Ochii acestor caini au o expresie inteligenta si voioasa. Este preferat un nas mai mare. Urechile mari ale acestor caini sunt purtate sus si stau lipite de cap. Blana scurta, deasa si lucioasa a acestor caini poate fi in diferite nuante de alb si maroniu. Coada este taiata dupa preferinte pana la 60% (catelul trebuie sa poata sta pe coada sa).
Cainii din rasa Brac German cu par scurt sunt putin mai mici decat cainii Pointer standard si traiesc pana la 16 ani.
Cainii din rasa Brac German cu par scurt sunt caini de vanatoare bine proportionati, receptivi, cu un cap elegant cizelat. Botul lor este lung, niciodata ascutit. Lungimea botului bracului cu par scurt ar trebui sa fie aceeasi cu cea a craniului lor. Spre deosebire de cainii din rasa English Pointer, osul occipital nu este foarte evident. Ochii in forma de migdale si nasul sunt maronii. Ochii acestor caini au o expresie inteligenta si voioasa. Este preferat un nas mai mare. Urechile mari ale acestor caini sunt purtate sus si stau lipite de cap. Blana scurta, deasa si lucioasa a acestor caini poate fi in diferite nuante de alb si maroniu. Coada este taiata dupa preferinte pana la 60% (catelul trebuie sa poata sta pe coada sa).
Cainii din rasa Brac German cu par scurt sunt putin mai mici decat cainii Pointer standard si traiesc pana la 16 ani.
Griffon-ul de Bruxelles
GENERALITATI
Griffon-ul de Bruxelles a fost, la origini, folosit pentru vanatoarea de viermi si a altor animale mici, daunatoare, dar in zilele noastre destinatia lor a fost schimbata in mare parte in aceea de caini de companie.
HRANA
Acest caine micut nu are nevoie de o foarte mare cantitate de mancare, astfel ca fondurile alocate nutritiei sale nu sunt foarte mari. O dieta echilibrata, din care sa lipseasca amenintarile obisnuite pentru un caine, va duce si la mentinerea unei sanatati de fier pentru membrii acestei rase. Asta nu inseamna ca el nu se acomodeaza si cu mancarea de pe masa, dar, in cazul Griffon-ului belgian, nu este tocmai un pas bun.
COSTURI SI DURATA DE VIATA
Costul unui Griffon Belgian nu este foarte redus, putand spune ca, in functie de calitatea exemplarului, acesta poate atinge varfuri costisitoare. De asemenea, pentru ca aceasta rasa are unele probleme cunoscute de sanatate, costul tratamentelor ar putea ridica si el cheltuielile cu aceasta rasa. Cainii din respectiva rasa sunt cunoscuti ca unii suficient de longevivi, cu o speranta de viata cuprinsa intre 9-15 ani, media fiind situata la 12-14 ani pentru exemplarele existente. La nastere, o femela poate aduce pe lume doi pui, dar cazurile in care s-au nascut si mai multi decat atat nu sunt deloc rare.
DESCRIERE
Exista doua versiuni ale acestei rase. Griffon-ul de Bruxelles, denumit si Griffon Belgian, caine ce dispune de o blana ascutita si dura, si Petit Brabancon, care are o blana intinsa si moale. Caracterul distinctiv al unui Griffon de Bruxelles este nasul mic si carn, din care fornaie mai tot timpul, adulmecand aproape toate mirosurile simtite. Ochii largi si proeminenti, sunt si ei o alta caracteristica a acetei rase canine, facandu-i pe unii dintre cei care ii vad sa ii asemene cu o maimuta. Un caine al acestei rase poate atinge 20 cm inaltime, si poate ajunge pana la 5 kg greutate, existand si specimene care depasesc aceste limite. Normal, ca la toate rasele, masculii sunt ceva mai inalti si mai puternici decat femelele.
BOLI
Griffon-ul Belgian este, in general, un caine considerat sanatos. Cu toate acestea, el sufera de cateva probleme congenitale, pe care este bine sa le tratati cu atentie, si sa faceti tot posibilul pentru a depista la timp simptomele. Buza de iepure este una dintre ele, probleme uterine ar putea si ele constitui un semnal serios de alarma, problemele degenerative legate de disc nu sunt nici ele departe. Peste toate acestea, trebuie sa mai stiti ca acest tip de caine are o sensibilitate aparte la vaccinul impotriva leptospirozei, asa ca trebui sa anuntati doctorul de acest lucru inainte de a-l face.
ISTORIC
Griffon-ul Belgian este o rasa care a fost creata in secolul al XIX-lea, prin incrucisarea raselor Affenpinscher si Pugs cu caini stabilizati in Belgia. Soferii de taxiuri aveau nevoie de un caine micut, inteligent, care sa le pazeasca taxiurile cat timp nu se aflau langa ele si care sa curete de musafiri nepoftiti banchetele sau zonele in care acestea erau garate, la sfarsitul zilei. Duritatea lor, combinata cu inteligenta extraordinara a Affenpinscher-ului, a dus la crearea unui caine deosebit de util pentru scopurile redate mai sus. Mai tarziu, unii spaniel-i au fost folositi pentru a da Griffon-ului o infatisare mai frumoasa, fiind posibil ca si Yorkshire Terrrier-ul sa fi fost amestecat in aceste combinatii. Rasa s-a stabilizat pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, moment in care a fost exportata in Anglia si, apoi, in Statele Unite ale Americii.
EXERCITII SI DRESAJ
Griffon-ii sunt caini inteligenti, dar ar putea deveni cumva incapatanati cand sunt dresati. Se vor simti bine atunci cand sunt antrenati in diferite sporturi, cand vor fi pusi la munca. Nu este o idee rea sa ii socializati de mici, pentru ca, devenind adulti, au tendinta de a deveni timizi cu strainii. De asemenea, trebuie sa fie obisnuiti sa fie manevrati, pentru ca unele activitati ii pot transforma intr-un pachet de istericale, ca de exemplu taierea unghiilor. Unui Griffon Belgian, 40-60 minute de exercitii zilnice ii sunt suficiente, acest caine fiind un mare iubitor al alergarii, dar adaprandu-se foarte repede la viata de bloc.
CARACTER SI TEMPERAMENT
Este un caine deosebit de inteligent si iubitor, ce poate fi antrenat doar daca adoptati o atitudine pozitiva. Fiind foarte sensibil, corectiile negative, mai ales cele fizice, il vor speria, facandu-l sa devina pentru toata viata lui un caine sperios si timid. De aceea, Griffon-ul Belgian nu este recomandat ca un caine de companie pentru copii, deoarece jocul mai dur al acestora poate fi interpretat altfel, ducand la aceleasi rezultate, transformand cainele intr-un companion care se teme de copii. Le place foarte mult sa fie cat mai aproape de stapanul lor, iar a-i lasa singuri pentru o perioada mai mare de timp poate duce la transformarea acestora in niste fiinte extrem de distructive. Ca protectie personala, va dati seama ca acesti caini sunt aproape inutili, iar in ceea ce priveste statutul de caine de paza, sansele de a avea un Griffon care sa exceleze in acest domeniu sunt medii.
Griffon-ul de Bruxelles a fost, la origini, folosit pentru vanatoarea de viermi si a altor animale mici, daunatoare, dar in zilele noastre destinatia lor a fost schimbata in mare parte in aceea de caini de companie.
HRANA
Acest caine micut nu are nevoie de o foarte mare cantitate de mancare, astfel ca fondurile alocate nutritiei sale nu sunt foarte mari. O dieta echilibrata, din care sa lipseasca amenintarile obisnuite pentru un caine, va duce si la mentinerea unei sanatati de fier pentru membrii acestei rase. Asta nu inseamna ca el nu se acomodeaza si cu mancarea de pe masa, dar, in cazul Griffon-ului belgian, nu este tocmai un pas bun.
COSTURI SI DURATA DE VIATA
Costul unui Griffon Belgian nu este foarte redus, putand spune ca, in functie de calitatea exemplarului, acesta poate atinge varfuri costisitoare. De asemenea, pentru ca aceasta rasa are unele probleme cunoscute de sanatate, costul tratamentelor ar putea ridica si el cheltuielile cu aceasta rasa. Cainii din respectiva rasa sunt cunoscuti ca unii suficient de longevivi, cu o speranta de viata cuprinsa intre 9-15 ani, media fiind situata la 12-14 ani pentru exemplarele existente. La nastere, o femela poate aduce pe lume doi pui, dar cazurile in care s-au nascut si mai multi decat atat nu sunt deloc rare.
DESCRIERE
Exista doua versiuni ale acestei rase. Griffon-ul de Bruxelles, denumit si Griffon Belgian, caine ce dispune de o blana ascutita si dura, si Petit Brabancon, care are o blana intinsa si moale. Caracterul distinctiv al unui Griffon de Bruxelles este nasul mic si carn, din care fornaie mai tot timpul, adulmecand aproape toate mirosurile simtite. Ochii largi si proeminenti, sunt si ei o alta caracteristica a acetei rase canine, facandu-i pe unii dintre cei care ii vad sa ii asemene cu o maimuta. Un caine al acestei rase poate atinge 20 cm inaltime, si poate ajunge pana la 5 kg greutate, existand si specimene care depasesc aceste limite. Normal, ca la toate rasele, masculii sunt ceva mai inalti si mai puternici decat femelele.
BOLI
Griffon-ul Belgian este, in general, un caine considerat sanatos. Cu toate acestea, el sufera de cateva probleme congenitale, pe care este bine sa le tratati cu atentie, si sa faceti tot posibilul pentru a depista la timp simptomele. Buza de iepure este una dintre ele, probleme uterine ar putea si ele constitui un semnal serios de alarma, problemele degenerative legate de disc nu sunt nici ele departe. Peste toate acestea, trebuie sa mai stiti ca acest tip de caine are o sensibilitate aparte la vaccinul impotriva leptospirozei, asa ca trebui sa anuntati doctorul de acest lucru inainte de a-l face.
ISTORIC
Griffon-ul Belgian este o rasa care a fost creata in secolul al XIX-lea, prin incrucisarea raselor Affenpinscher si Pugs cu caini stabilizati in Belgia. Soferii de taxiuri aveau nevoie de un caine micut, inteligent, care sa le pazeasca taxiurile cat timp nu se aflau langa ele si care sa curete de musafiri nepoftiti banchetele sau zonele in care acestea erau garate, la sfarsitul zilei. Duritatea lor, combinata cu inteligenta extraordinara a Affenpinscher-ului, a dus la crearea unui caine deosebit de util pentru scopurile redate mai sus. Mai tarziu, unii spaniel-i au fost folositi pentru a da Griffon-ului o infatisare mai frumoasa, fiind posibil ca si Yorkshire Terrrier-ul sa fi fost amestecat in aceste combinatii. Rasa s-a stabilizat pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, moment in care a fost exportata in Anglia si, apoi, in Statele Unite ale Americii.
EXERCITII SI DRESAJ
Griffon-ii sunt caini inteligenti, dar ar putea deveni cumva incapatanati cand sunt dresati. Se vor simti bine atunci cand sunt antrenati in diferite sporturi, cand vor fi pusi la munca. Nu este o idee rea sa ii socializati de mici, pentru ca, devenind adulti, au tendinta de a deveni timizi cu strainii. De asemenea, trebuie sa fie obisnuiti sa fie manevrati, pentru ca unele activitati ii pot transforma intr-un pachet de istericale, ca de exemplu taierea unghiilor. Unui Griffon Belgian, 40-60 minute de exercitii zilnice ii sunt suficiente, acest caine fiind un mare iubitor al alergarii, dar adaprandu-se foarte repede la viata de bloc.
CARACTER SI TEMPERAMENT
Este un caine deosebit de inteligent si iubitor, ce poate fi antrenat doar daca adoptati o atitudine pozitiva. Fiind foarte sensibil, corectiile negative, mai ales cele fizice, il vor speria, facandu-l sa devina pentru toata viata lui un caine sperios si timid. De aceea, Griffon-ul Belgian nu este recomandat ca un caine de companie pentru copii, deoarece jocul mai dur al acestora poate fi interpretat altfel, ducand la aceleasi rezultate, transformand cainele intr-un companion care se teme de copii. Le place foarte mult sa fie cat mai aproape de stapanul lor, iar a-i lasa singuri pentru o perioada mai mare de timp poate duce la transformarea acestora in niste fiinte extrem de distructive. Ca protectie personala, va dati seama ca acesti caini sunt aproape inutili, iar in ceea ce priveste statutul de caine de paza, sansele de a avea un Griffon care sa exceleze in acest domeniu sunt medii.
Xolo
foto: corbis.com
Cainele mexican fara par/blana, cunoscut si cu numele de Xoloitzcuintli, Xoloitzcuintle sau Tepeizeuintli, pe scurt, rasa Xolo (se pronunta ''�olo'') este originar din Mexic si cunoscut de cel putin 3500 de ani. Cercetarile antropologice au aratat ca in unele culturi pre-columbiene, initial, cainele xolo era crescut pentru hrana; in timp, el a devenit si animal de companie. Pentru atzeci, el era un animal sacru care ii tinea in legatura cu lumea de apoi: legenda spune ca zeul Xolotl a facut cainele din Osul Vietii, la fel ca si pe oameni, si l-a dat cadou acestora pentru a-i ghida prin lumea mortilor, in drumul spre rai. Superstitiile legate de xolo s-au pastrat pana astazi, cand in unele zone rurale din Mexic inca se mai considera ca aceasta rasa de caini are puterea de a vindeca oamenii.
Cainii din rasa xolo sunt caracterizati de specialisti ca fiind niste animale calme si linistite, cu temperament jucaus, alert, inteligent. Sunt considerati a fi bune animale de companie, pentru ca sunt loiali si foarte atasati de persoanele care le acorda atentie constanta. Traiesc in medie 12-15 ani, dar au exista exemplare care au ajuns si pana la 20 de ani.
Rasa Xolo este recunoscuta de Federatia Chinologica Internationala. Ei sunt considerati o comoara nationala in Mexic si au fost pictati de artisti precum Frieda Kahlo (foto dreapta: corbis.com) si Diego Rivera.
Descriere
Rasa Xoloitzcuintli - Xolo exista in trei variante de dimeniuni diferite, notate de catre Asociatia Chinologica din Mexic astfel:
- miniaturala (toy): 25-35 cm; 4-8 kg.
- intermediara: 36-45 cm; 8-13 kg.
- standard: 46-60 cm inaltime; 13-14 kg.
foto: akc.com
Desi este cunoscuta, asa cum ii zice si numele, ca o rasa lipsita de par, exista si exemplare acoperite cu blana care insa sunt mai putin populare exact din aceasta cauza. Varianta fara par a acestei rase are pielea fina, de culoare neagra, gri, rosiatica, aurie sau cu pete. Ceilalti au blana scurta si lucioasa, asemanatoare cu cea a unui doberman.
Ingrijire
Cainii din rasa xolo sunt in general usor de ingrijit.
La exemplarele fara blana, probleme apar din cauza proastei ingrijiri, neglijentei, a bailor frecvente sau tratarii pielii cu cantitati prea mari de lotiune. In mod normal, pielea lor trebuie sa fie fina, dar rezistenta. Nu trebuie imbaiati decat de 1-2 ori pe luna sau de cate ori este nevoie. Fiind lipsiti de par, pielea lor trebuie protejata vara, mai ales daca este foarte mult timp expusa la soare, cu o crema cu factor de protectie impotriva razelor ultraviolete - mai ales in cazul exemplarelor cu pete albe. Specialistii insista insa ca pielea cainilor xolo nu trebuie tratata in exces cu tot felul de creme sau lotiuni si recomanda creme hipoalergice, usoare, exfoliante.
Exemplarele cu par trebuie ingrijite ca orice rasa cu blana.
Nu uitati sa le taiati unghiile si aveti grija si de dantura (se recomanda spalarea pe dinti o data pe saptamana).
Cat sunt mici, cainii xolo au nevoie de mult exercitiu fizic si, in general, activitati care sa le antreneze atentia si spiritul de disciplina, asadar nu etse un caine pentru oameni singuri si foarte ocupati. Pe masura ce cresc, devin mai linistiti, insa de preferat este sa nu fie lasat singur si sa aiba mereu o ocupatie, chiar daca asta inseamna roaderea unei jucarii langa bunicul care citeste o carte.
Probleme de sanatate
Exemplarele lipsite de par trebuie protejati iarna impotriva frigului si vara impotriva razelor de soare. Altfel, rasa xolo in general prezinta probleme dentare si oculare, care necesita consultarea unui medic veterinar.
Dresaj
Xolo este un caine foarte inteligent, astfel ca va raspunde bine la orice comanda pe care o stie. Daca acest lucru nu se intampla, motivul este proasta comunicare intre stapan si caine, sau lipsa recompensei. Atunci cand este adus fata in fata cu situatii noi trebuie sa fie tratat cu rabdare, nu fortat. Poate fi dresat si acasa, atata timp cat acest lucru se face corect.
Nu tolereaza abuzurile sau un mediu de viata instabil. Dupa cum am mai spus, este un caine foarte loial, care se ataseaza foarte mult de persoana sau persoanele care ii acorda atentie constanta (de aceea este bine ca toti membrii familiei sa se apropie de el).
Kai Ken, Tora Inu
KAI Kai Ken, Tora Inu
ORIGINE: Japoneza
Caine de casa si companie .
Scurt istoric :Rasa de caini de talie medie, crescuti de sute de ani in Japonia. Se intalnesc in numar mare in orasul KAI (Departamentul Yamanashi) , o regiune inconjurata de munti.
Acestia mai sunt numiti si "Kai tora-ken". Datorita vechimii este una dintre rasele preferate de crescatorii de caini din Japonia. Sunt in principal animale de companie dar sunt folositi ocazional si la vanatoare.
Caracteristici generale :Caine de talie medie , bine proportionat cu o structura corporala puternica si cu o musculatura bine definita..
Caracteristicile sale de caine al muntilor Japoniei sunt extremitatile puternice si articulatiile bine definite.
Proportii importante :Raportul intre inaltime si lungime este de 10/11.
TEMPERAMENT: Are un temperament vigilent si curajos .
Caracteristici fizice
Capul
Regiune craniana :
Frunte :lata
Regiune craniana :
Frunte :lata
Regiune Faciala:
Blanita :de culoare , neagra, cafenie , sau maro inchis.
Bot :Puternic.
dinti :ascutiti si foarte puternici
falci :bine reliefate
Blanita :de culoare , neagra, cafenie , sau maro inchis.
Bot :Puternic.
dinti :ascutiti si foarte puternici
falci :bine reliefate
Ochi :relativ mici , putin triunghiulari, de culoare maro inchis
Urechi :un pic mai mari decat la alte rase de caini
Corp
Coada :inalta
Spate :drept si puternic
Spate :drept si puternic
Piept :coastele modelate perfect si foarte arcuite .
Extremitati
Membre anterioare Umeri :omoplati puternici si foarte reliefati
Antebrat :drept , musculos
Coate:bine structurate si legate de corp.
Membre anterioare Umeri :omoplati puternici si foarte reliefati
Antebrat :drept , musculos
Coate:bine structurate si legate de corp.
Membre posterioare
muschi :mari si puternici.
Picioare :scurte
Articulatii :robuste si elastice.
Miscare: lejera si elastica.
muschi :mari si puternici.
Picioare :scurte
Articulatii :robuste si elastice.
Miscare: lejera si elastica.
Culori ale blanitei :blanita ce ii acopera capul este aspra si dreapta iar cea care ii acopera corpul este moale si densa.
Culoarea blanitei :neagra, rosiatica, sau combinatii ale acestora.Caracteristic pentru aceasta rasa este si faptul ca puii au la nastere o singura culoare, care se schimba in timp.
Inaltime :masculii au aproximativ 53 cm , iar femelele 48. cu variatii de 3 cm.
NOTA: Sunt prietenosi si foarte atenti cu stapanii lor.
English Toy Terrier
GENERALITATI
Cainele este membru al grupului de terrier-i pitici. Au fost, la origine, folositi pentru a vana soareci si iepuri, dar cu timpul au devenit animale de companie deosebit de indragite.
HRANA
ETT nu este un caine foarte pretentios, si hrana sa nu presupune eforturi dietetice deosebite. Se impaca la fel de bine cu mancarea speciala, cat si cu ceea ce primeste de la masa stapanului, dispunand de un apetit bun. Nu au tendinta de a se ingrasa daca mananca mai mult, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ii supra-alimentati.
COSTURI SI DURATA DE VIATA
Costurile de achizitionare ale unui ETT nu sunt foarte mari, putand spune ca acest caine va genera cheltuieli medii la achizitionarea sa. Normal, in functie de calitatea exemplarului, puteti plati putin mai mult decat in mod obisnuit pentru aceasta rasa, dar asta nu inseamna ca bugetul va fi foarte afectat. In ceea ce priveste durata de viata a unui ETT, aceasta este estimata la 9-15 ani, cu o medie de 12-13 ani. La nastere, o femela poate aduce pe lume pana la sapte pui, dar media se situeaza intre doi-patru pui, chiar daca sunt suficiente cazurile in care aceasta naste un singur pui.
DESCRIERE
ETT sunt caini mici, cu o blana neagra, moale la atingere, urechile fiind tot timpul ridicate. Sunt mai mult lungi decat inalti, suficient de bine facuti. Gatul trebuie sa fie lung, elegant si frumos arcuit. Pieptul este adanc si, desi este vorba de un caine de mai mici dimensiuni, puternic. Picioarele sunt si ele puternice, frumos arcuite si compacte, blana scurta si stralucitoare, iar coada este mereu lasata in jos. Un ETT poate ajunge la 30 cm si 3,6 kg, dar exista si exemplare care depasesc, rar, aceste dimensiuni. Si aici, masculii sunt mai inalti si mai puternici decat femelele.
BOLI
ETT a suferit, in trecut, de anumite afectiuni, atunci cand a aparut, aproximativ acum 100 de ani. Numai ca, de-a lungul timpului, crescatorii au inceput sa amelioreze din ele, si, din 1950, se poate spune ca aceasta rasa este una sanatoasa, care nu pune foarte mari probleme crescatorilor si posesorilor.
ISTORIE
In 1960, actualul ETT era cunoscut ca Miniature Black & Tan Terrier, iar radacinile sale pot fi cautate pana in secolul al XVI-lea, atunci cand existau caini ce purtau denumirea de Black & Tan Terrier. In Anglia anului 1800, acesti caini erau la mare cautare, ca vanatori de soareci din cauza cresterii populatiei de rozatoare, o data cu implementarea tot mai adanca e erei industrializarii. De cele mai multe ori, erau purtati la brat si lasati la pamant in locurile in care existau soareci, uneori fiind folositi chiar la vanatoarea de vulpi. Concursurile in care se paria pe numarul de soareci pe care este capabil sa il ucida un astfel de caine erau deja obisnuite. Pe masura ce cainele a devenit din ce in ce mai popular, iar oamenii si-au dorit caini mici pentru casa, au intervenit o serie de incrucisari cu caini mai mici, dar au aparut o serie de probleme medicale ale rasei in urma acestor incrucisari, care au indepartat cainii de eventualii amatori. Aproape ca au disparut o perioada, din aceasta cauza, pana in momentul in care crescatorii s-au dedicat obtinerii unei rase puternice si sanatoase. Spre sfarsitul anului 1870, a putut fi vazuta o revigorare a rasei, incompleta inca, deoarece dispunea de exemplare in culori care astazi nu mai sunt acceptate, unele din ele rezultate din incrucisarea cainelui cu ogarii italieni. Cu timpul, lucrurile s-au normalizat, iar rasa a ajuns la culorile pe care le are si in ziua de astazi.
EXERCITII SI DRESAJ
Un astfel de caine are nevoie de 20-40 de minute de exercitii zilnice. Dupa cum se vede, nu este un caine care sa aiba nevoie de foarta multa miscare, si chiar daca uneori par obositi, le place intotdeauna foarte mult sa faca plimbari lungi sau alergari prelungite in parc, alaturi de stapanul lor, fiind capabili sa se plimbe kilometri intregi. In ceea ce priveste dresajul, acesta trebuie sa fie consistent, pentru ca sunt independenti si de foarte multe ori se lasa calauziti de propriile instincte. Trebuie socializati de mici cu celelalte animale din casa, ca si cu copii mici. Tineti minte ca, la origine, acesti caini au fost folositi la vanatoarea de soareci si vulpi, asa ca fiti atent in ceea ce priveste animalele de dimensiuni mai mici care pot exis
ta in casa.
CARACTER SI TEMPERAMENT
Acest micut caine dispune de temperamentul unui terrier. Pe ansamblu, sunt caini foarte afectuosi, prietenosi si dedicati in totalitate familiilor din care fac parte. Vor fi foarte veseli daca sunt langa aceasta, indiferent daca locuiesc la curte sau intr-un apartament de bloc, fiind apropiati de copii, mai ales de cei care sunt putin mai marisori.
Cainele este membru al grupului de terrier-i pitici. Au fost, la origine, folositi pentru a vana soareci si iepuri, dar cu timpul au devenit animale de companie deosebit de indragite.
HRANA
ETT nu este un caine foarte pretentios, si hrana sa nu presupune eforturi dietetice deosebite. Se impaca la fel de bine cu mancarea speciala, cat si cu ceea ce primeste de la masa stapanului, dispunand de un apetit bun. Nu au tendinta de a se ingrasa daca mananca mai mult, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ii supra-alimentati.
COSTURI SI DURATA DE VIATA
Costurile de achizitionare ale unui ETT nu sunt foarte mari, putand spune ca acest caine va genera cheltuieli medii la achizitionarea sa. Normal, in functie de calitatea exemplarului, puteti plati putin mai mult decat in mod obisnuit pentru aceasta rasa, dar asta nu inseamna ca bugetul va fi foarte afectat. In ceea ce priveste durata de viata a unui ETT, aceasta este estimata la 9-15 ani, cu o medie de 12-13 ani. La nastere, o femela poate aduce pe lume pana la sapte pui, dar media se situeaza intre doi-patru pui, chiar daca sunt suficiente cazurile in care aceasta naste un singur pui.
DESCRIERE
ETT sunt caini mici, cu o blana neagra, moale la atingere, urechile fiind tot timpul ridicate. Sunt mai mult lungi decat inalti, suficient de bine facuti. Gatul trebuie sa fie lung, elegant si frumos arcuit. Pieptul este adanc si, desi este vorba de un caine de mai mici dimensiuni, puternic. Picioarele sunt si ele puternice, frumos arcuite si compacte, blana scurta si stralucitoare, iar coada este mereu lasata in jos. Un ETT poate ajunge la 30 cm si 3,6 kg, dar exista si exemplare care depasesc, rar, aceste dimensiuni. Si aici, masculii sunt mai inalti si mai puternici decat femelele.
BOLI
ETT a suferit, in trecut, de anumite afectiuni, atunci cand a aparut, aproximativ acum 100 de ani. Numai ca, de-a lungul timpului, crescatorii au inceput sa amelioreze din ele, si, din 1950, se poate spune ca aceasta rasa este una sanatoasa, care nu pune foarte mari probleme crescatorilor si posesorilor.
ISTORIEIn 1960, actualul ETT era cunoscut ca Miniature Black & Tan Terrier, iar radacinile sale pot fi cautate pana in secolul al XVI-lea, atunci cand existau caini ce purtau denumirea de Black & Tan Terrier. In Anglia anului 1800, acesti caini erau la mare cautare, ca vanatori de soareci din cauza cresterii populatiei de rozatoare, o data cu implementarea tot mai adanca e erei industrializarii. De cele mai multe ori, erau purtati la brat si lasati la pamant in locurile in care existau soareci, uneori fiind folositi chiar la vanatoarea de vulpi. Concursurile in care se paria pe numarul de soareci pe care este capabil sa il ucida un astfel de caine erau deja obisnuite. Pe masura ce cainele a devenit din ce in ce mai popular, iar oamenii si-au dorit caini mici pentru casa, au intervenit o serie de incrucisari cu caini mai mici, dar au aparut o serie de probleme medicale ale rasei in urma acestor incrucisari, care au indepartat cainii de eventualii amatori. Aproape ca au disparut o perioada, din aceasta cauza, pana in momentul in care crescatorii s-au dedicat obtinerii unei rase puternice si sanatoase. Spre sfarsitul anului 1870, a putut fi vazuta o revigorare a rasei, incompleta inca, deoarece dispunea de exemplare in culori care astazi nu mai sunt acceptate, unele din ele rezultate din incrucisarea cainelui cu ogarii italieni. Cu timpul, lucrurile s-au normalizat, iar rasa a ajuns la culorile pe care le are si in ziua de astazi.
EXERCITII SI DRESAJ
Un astfel de caine are nevoie de 20-40 de minute de exercitii zilnice. Dupa cum se vede, nu este un caine care sa aiba nevoie de foarta multa miscare, si chiar daca uneori par obositi, le place intotdeauna foarte mult sa faca plimbari lungi sau alergari prelungite in parc, alaturi de stapanul lor, fiind capabili sa se plimbe kilometri intregi. In ceea ce priveste dresajul, acesta trebuie sa fie consistent, pentru ca sunt independenti si de foarte multe ori se lasa calauziti de propriile instincte. Trebuie socializati de mici cu celelalte animale din casa, ca si cu copii mici. Tineti minte ca, la origine, acesti caini au fost folositi la vanatoarea de soareci si vulpi, asa ca fiti atent in ceea ce priveste animalele de dimensiuni mai mici care pot exis
ta in casa.CARACTER SI TEMPERAMENT
Acest micut caine dispune de temperamentul unui terrier. Pe ansamblu, sunt caini foarte afectuosi, prietenosi si dedicati in totalitate familiilor din care fac parte. Vor fi foarte veseli daca sunt langa aceasta, indiferent daca locuiesc la curte sau intr-un apartament de bloc, fiind apropiati de copii, mai ales de cei care sunt putin mai marisori.
Affenpinscher
Clasificarea rasei: cainii din aceasta rasa au fost folositi mai intai ca si caini de vanatoare, astazi ei sint animale de companie .Reguli de hranire: Affenii nu au un regim special de hranire. In general au un apetit mare, desi ocazional devin pretentiosi. Au o tendinta de a manca in exces, si se ingrasa usor daca nu este supravegheat consumul de mancare.
Alta cheltuieli: costul mancarii pentru Affenpinscher este scazut. Costurile medicale pot fi mari din cauza potentialelor probleme ale oaselor si ale ochilor.
Durata de viata : pana la 15 ani. Affenpinsher traiesc in mod normal pana la 12 ani.
Media numarului de pui fatati: 2
Descrieri fizice ganerale: cainii din aceasta rasa sint mici, gen terrieri, cu sprancene stufoase si cu o expresie de maimuta poznasa. Blana este aspra si inegala ca lungime de-a lungul corpului ajutand oarecum la expresia lor comica. Au miscarea vioaie,trufasa.
Dimensiunea: mica
Inaltimea si greutatea: femela sau masculul masoara intre 24-28 cm, si cantareste intre 3-4 kg.
Tulburari: Affenpinscher au cateva probleme specifice rasei, dar daca cumperi un catelus cu o origine sanatoasa se va reduce posibilitatea de a avea probleme de sanatate ereditare. Sint activi, curajosi, dar din cauza marimii lor mici se pot ivi probleme de rupere a oaselor. Exercitiile supravegheate si un mediu sigur vor impiedica aparitia acestor probleme.Susceptibilitatea la boala: medie
Istorie: rasa Affenpinscher este una din cele mai vechi rase, cunoscute din sec. 17 si astfel de caini apar si in picturi din secolul 15,16. In germana, "affen" inseamna "a face haz" si "pinscher" inseamna "terrier". Acestia au fost primii caini cu "fata de maimuta" si sint stramosii celorlalte 2 rase, Grifonul belgian si Grifonul de Bruxelles, care au de asemenea fata de maimuta. Singele acestei rase a fost amestecat in dezvoltarea rasei Schnauzer mic. Se crede ca rasa Affenpinscher a existat in doua marimi, cea mica supravietuieste astazi, cea mare a disparut. Desi Affenii arata ca terierii, sint prea mici ca sa fie pusi la munca, asa ca sint tinuti ca si companioni.
Inteligenta: Affenii sint caini inteligenti care au mare incredere in ei. Sint adaptabli la antrenament , dar acesta trebuie inceput de timpuriu ,ca sa capete forta.
Caracteristici evidente: Affenpinscherii au un cap micut, proportional cu corpul, cu o frunte arcuita, sprancenele stranse. Falcile se aseaza bine una peste cealalta si nu se vad limba si dintii cind este botul inchis. Ochii sint rotunzi, negri si lucitori, urechile mici, ridicate desi pot fi si cazute.Gatul este mic si drept, corpul este robust. Labele din fata sint drepte si degetele stau foarte bine sub corp. Picioarele din spate sint mici, rotunde si compacte. Coada trebuie sa stea in sus si sa se indoaie putin inspre inapoi cand se misca. Blana nu este moale, ci mica si densa in unele parti si latoasa in altele. Trebuie sa fie mai lunga pe umeri, pe gat, pe cap. Culoarea cel mai des intalnita este negru cu umbre argintii.
Tara de origine: Germania
Energie: scazuta
Durata exercitiilor: 20-40 min. pe zi. Desi cainele Affen este mic, este foarte activ si cere un anumit numar pe zi de exercitii si,din cauza marimii, ar trebui supravegheate, ca sa previna ranirea picioarelor sau a ochilor. Le plac jocurile care sa solicite inteligenta, dar in acelasi timp nu trebuie sa fie prea obositoare.Protectie personala: scazuta
Potrivire ca si caine de paza: scazuta
Tendinta de a latra: mare
Nivel de agresiune: medie
Compatibiliitate cu alte aniimale: medie
Bun pentru copii: mediu
Caractere generale si de temperament: acesti caini sint mici, cu anumite caracteristici de terrieri. Sint vioi si increzatori si au o seriozitate comica.Desi foarte afectivi cu stapanii, sunt imprevizibili, mandri si curjosi. Nu le plac strainii si latra mult, dar daca te porti cu ei ca cu niste catelusi, reduc din agresiune. Au un latrat puternic si sint o alarma buna cind se apropie cineva. Au nevoie sa fie mangaiati tandru si nu se potrivesc cu copiii.
Lungimea blanii: mica/medie
Ingrijire: o data pe saptamana. Blana lor apare murdara natural, asa ca ingrijirea nu e nevoie sa se faca des. Periatul va indeparta praful si firele moarte din blana. Cainele trebuie obisnuit cu periatul inca de mic. Ochii si urechile trebuie verificate zilnic, iar dintii curatati.
Culoare: sint in general negri, pot avea putin gri pe bot si pe piept. Pot avea si alte culori : argintiu, negru, rosiatic.
Cainele chinezesc cu creasta (Chinese crested dog)
Chinese crested dog este o rasa de caini fara par, considerata una dintre cele mai rare. Insa nu este o rasa necunoscuta, ba chiar foarte apreciata in expozitii si ca animal de companie. Desi are o istorie indelungata in timp, recunoasterea sa de catre forurile de specialitate a venit destul de tarziu. Agitatia geopolitica a secolului XX nu a priit acestei rase, fiind la un pas de disparitie, ca multe altele. Istoric
Dupa cum spuneam acest caine "chinezesc" are o istorie indelungata. Si din acelasi motiv este si controversata. Cainii fara par se regasesc in multe parti ale lumii. Insa acest caine se pare ca este originar din estul Africii, pe ale carei tarmuri acostau vasele comerciantilor chinezi. Acestiau au luat pe vasele lor acesti caini de talie mica, pentru a prinde rozatoarele. Astfel au ajuns in China. In Europa au ajuns abia pe la 1800 si mult mai tarziu si in SUA. Federatia Chinologica Internationala a recunoscut rasa in 1987, Kennel Club (asociatia chinologica engleza) in 1981, iar cea americana abia in 1991.
Genetica
Aceasta rasa vine in 2 varietati: hairless (fara par) si powderpuff (cu par). Genetica are un cuvant important de spus la aceasta rasa. Situatia este asemanatoare cu cea a lui Peruvian Hairless Dog. Gena care produce varianta fara par este dominanta. Varianta powderpuff este determinata de absenta genei dominante. Zigotii de tip homozigot dominant nu reusesc sa supravietuiasca fiind absorbiti de uter. Altfel spus 2 gene dominante aflate in aceeasi pereche nu sunt viabile. Astfel toti indivizi fara par sunt de tip heterozigot, adica poarta o gena dominanta (fara par) si una recesiva. Varianta powderpuff este formata dintr-un cuplu de gene recesive, de aceea ei prezinta par. Doi indivizi fara par pot fi imperecheati, iar in cuibul lor se vor naste si pui cu par (powderpuff). In schimb daca se imperecheaza 2 parinti powderpuff, atunci toti puii vor fi la fel, intrucat nu exista gena dominanta care sa detrmine absenta parului.
Descriere
Chinele chinezesc cu creasta este un caine de talie mica, incadrat in grupa a IX-a a FCI, cea a raselor de agrement. Adica este un caine numai bun de tinut in poala si de rasfatat. Indivizii fara par prezinta o piele moale, asemanatoare cu cea a omului. Smocuri de par moale se intalnesc pe picioare (sosete), varful cozii si cap. Unele exemplare "fara par" pot fi chiar "paroase" si pe restul trupului. Asta nu inseamna ca se incadreaza la powderpuff. Dinferenta dintre cele 2 este aceea ca cei „fara par” prezinta o blana formata dintr-un singur tip de par, in timp ce powderpuff au o blana dubla cu par si subpar. In expozitiile de specialitate ambele variante sunt acceptate. Cateii powderpuff care participa in concursuri de frumusete sunt tunsi scurt la nivelul botului. Altfel lasat parul sa creasca in aceasta zona, cainele va semana mai mult cu un terrier. Botul este lung, conic, cu stop moderat marcat. Trufa este neagra sau deschisa la culoare in functie de restul corpului. Urechile sunt mari, erecte. Aspectul general al corpului arata un caine robust si musculos. Culorile in care se prezinta aceasta rasa sunt variate, fie uniform, tarcat sau patat. Adesea le lipseste un set de premolari, fara a fi considerat un defect. Blana moale, nu naparleste, fiind considerata o rasa hipoalergenica, recomandata celor sensibili la parul de caine.
Temperament
Sunt caini energici, docili si afectuosi. Sunt dragastosi cu copii si foarte jucausi. Totusi nu ar trebui lasati nesupravegheati in preajma unui copil mic, intrucat pot fi raniti usor din cauza lipsei parului care sa ii protejeze de leziuni ale pielii. Sunt o incanatare si ofera mult amuzament stapanului. Sunt mai reticienti fata de straini, insa se simt excelent in sanul familiei. Nu ar trebui cocolositi de mici intrucat pot deveni timizi mai tarziu. In plus pot ajunge sa sufere de "sindromului cainelui minion", adica sa fie prea rasfatati, sa se simta liderii „haitei” si sa nu va mai intelegeti cu el. De aceea necesita dresaj de la o varsta cat mai frageda si socializare. Trebuie obisnuit cu diferite tipuri de situatii si zgomote. Adora sa sape si sa se catere. Sunt inteligenti, dar incapatanati. Se inteleg bine cu alte animale si nu latra prea mult. Sunt considerati buni ”fluieratori”.
Ingrijire
Powderpuff au nevoie de ingrijire a blanii periodica. Fiind lunga si formata din doua tipuri de par necesita periaj de 2-3 ori pe saptamana pentru a preveni formarea ghemotoacelor de par incalcit. Varianta fara par nu prezinta miros specific si nici nu atrage parazitii externi. Totusi trebuie avuta deosebita atentie la piele. Ca si in cazul oamenilor piele poate suferi de acnee, uscaciune sau arsuri solare. A se evita expunerea prelungita la soare, mai ales a exemplarelor deschise la culoare, fara protectie. Multi proprietari folosesc crema antisolara pentru bebelusi. Impotriva uscaciunii pielii se recomanda aplicarea unei creme hidratante la 2-3 zile si dupa baie. Baia ar trebui facuta o data pe saptamana. Unele exemplare sunt alergice la Lanolina, asa ca fiti precauti cand folositi o crema care contine un astfel de ingredient. Acest caine este ideal pentru apartament, insa pentru ca este energic necesita exercitiu fizic. Zilnic trebuie scos la plimbare. Fiind de talie mica este predispus la obezitate, asa ca fiti atenti al regimul alimentar. Nu poate fi tinut exclusiv la curte. Pielea neprotejata este sensibila si la frig. In anotimpul rece este mai bine sa nu fie scos afara, sau daca este cazul, sa fie bine imbracat.
Unele exemplare din aceasta rasa sunt candidati buni la concursurile de tip "cel mai urat caine”, mai ales daca sunt si incrucisati cu alte rase mici. Cu toate acestea majoritatea indivizilor prezinta un look atragator, special. Cu un astfel de caine in lesa cu siguranta lumea va intoarce capul pe strada. De cele mai multe ori in scop admirativ. Chinese crested dog este un caine de companie ideal, o rasa pe care ar trebui sa o luati in calcul atunci cand vreti sa aduceti un companion in viata dumneavoastra.
Terrier australian
Clasificarea rasei: Samoiedul este un membru al grupului terrieri. Sunt caini mici, robusti,
folositi mai ales ca terrieri de munca dar pot fi de asemenea excelenti caini de companie. In prezent sunt utilizati la probele de ascultare si agiliate, dar pot fi deosebiti ca si caini de paza si animale de companiei pentru familie. Cerinte de hrana: nepretentiosi.
Media de viata: 9-15 ani;perfect pe post de caine de curte ce poate trei fericit pana la 14 ani.
Numarul de pui pe fatare : este de 4-5 catelusi in medie.
Descriere fizica generala : Terierul australian este un terrier plin de viata, prietenos care iubeste compania omului. Sunt mici dar foarte solizi, fiind crescuti pentru obtinuti pentru a sari si a alerga. Exista destul temperament si caracter de terrier in acest mic caine. Sunt caini activi care vor face tot ce pot ca sa ne fie pe plac. Difera de alti terrieri prin faptul ca au gatul si spatele lung. Blana este aspra si dreapta pe deasupra, mai scurta si mai moale pe dedesubt.
Inaltimea la femela si mascul 25,4 cm. Greutate la femela si la mascul 6,34 kg.
Categoria de dimensiune: mica
Susceptibilitatea la boala: scazuta
Inaltimea si greutatea: terrierului australian se incadreaza intre aproximativ 25,4cm inaltime le agreaban si 6,34kg greutate.
Susceptibilitate la imbolnaviri: scazuta
Istoric: Terrierul australian a fost creat in Australia de catre britanici la inceputul secolui 19. descind din terrierii importati din nordul Angliei si Scotia. Rezultatul acestei incrucisari a fost aceasta rasa, folosita la vanatoarea de serpi si animale mici. Au fost de asemenea folositi sa pazeasca minele si oile. Au primit recunoastrea oficiala a clubului chinologic britanic in anul 1936, iar in 1958 este recunoscut si de cel amerian.
Inteligenta: sunt niste catei foarte inteligenti ce au nevoie de un dresaj ferm. Le place sa fie tinuti ocupati tot timpul, si daca nu le veti da ceva de facut isi vor gasi ei ceva de lucru. Au un mare simt al veseliei si sunt entuziastici. Sunt precauti fata de straini dar in general nu sunt prea suspiciosi. Daca sunt tinuti impreuna cu pisicile si copii mici atunci pot trai cu totii in perfecta armonie
Caracteristici de expozitiei: capul trebuie sa fie lung si puternic cu o expresie agera. Nasul trebuie sa fie negru iar botul are o zona in forma de V intors, dealungul marginii nasului ( de la nas spre bot), cu mai putin par. Falcile trebuie sa permita o muscatura puternica in foarfeca dintii de pe partea de sus fiind peste cei de jos. Ochii trebuie sa fie mici, bine asezati si sa fie de culoare caprui inchis. Urechile trebuie sa fie mici, bine departate si vor sta ridicate incepand cu luna a patra de viata. Gatul trebuie sa fie lung si imbinat cu umerii lungi. Picioarele trebuie sa aibe osatura puternica si sa fie musculoase. Corpul este lung in raport cu inaltimea. Talpile trebuie sa fie mici si solide. Coada este taiata la aproximativ doua cincimi din lungime si este purtata ridicat dar nu pe spate. Partile inferioare ale picioarelor, talpile si botul nu trebuie sa aiba par lung, blana este aspra, dreapta si densa cu un subpar scurt si moale. Trebuie sa fie albastri, albastri otel sau albastri gri inchis cu o culoare cafenie abundent reprezentata pe fata, urechi, degete si sub abdomen. Culorile neacceptate sunt culoarea nisipului, rosu sau orice umbra intunecata.
Tara de origine: Australia
Energie: medie
Exercitii generale: acesti caini necesita o cantitate adecvata de exercititii, dar in acelasi timp sunt destul de fericiti sa se adapteze modului dumneavoastra de viata. Sunt caini care au multa energie si nu apreciaza mai mult decat o buna plimbare lunga.
Protectie personala: medie
Compatibilitate pe post de caine de paza: ridicata
Tendinta de latrat: medie
Usurinta la transport: ridicata
Nivel de agresivitate: mediu
Compatibilitate cu alte animale: medie
Compatibilitate pentru copii: medie
Caracter general si temperament: un caine mic prietenos foarte ascultator si agil. Sunt nerabdatori sa faca pe plac si sunt buni pentru supraveghere. Nu sunt galagiosi, asa cum sunt alte rase mici in general, dar latra daca este necesar. Trebuie sa fie dresati destul de strict intrucat altfel pot face ceea ce doresc. Pot fi incapatanati dar le place sa ne faca pe plac si se veseleste cand este in contact cu oamenii. Sunt o rasa activa, vesela si iubitoare de veselie.
Lungimea blanii:scurta/medie
Necesita un frizer canin profesionist: da
Cerinte de ingrijire a blanii: un terrier australian in stare buna de sanatate va lasa foarte putin par. Sunt usor de ingrijit si au o blana rezistenta la vreme. Acesti caini nu vor fi niciodata tunsi ci li se va smulge parul excedentar. Vor fi periati si pieptanati cel putin odata pe saptamana iar urechile verificate de parul ce ar putea bloca canalele.
Culoarea:pot sa fie albastri si cafenii, albastri otel sau albastri gri inchis, nisipiu inchis, rosu sau negru taciune. Poate aparea o schimbare in culoarea blanii cand puiul are varsta de 9 luni.
Naparlit: putin.
Shar Pei
Clasificarea rasei: Shar Pei este un membru al cainilor utilitari. Au fo
st folositi la origine pe post de gladiatori in gropi pentru distractie pe timp de noapte si pentru vanatoare, manatul turmelor si protectie in timpul zilei. De asemenea pe post de delicatesa! In prezent sunt folositi pe post de companioni si caini de expozitie.Reguli de hranire: Hranirea acestei rase este destul de scumpa intrucat au nevoie de hrana de calitate altfel nivelul de proteine nu va fi la parametrii corespunzatori. Incepand cu varsta de 6 luni li se va administra hrana de caini adulti.
Media de viata: intre 9-15 ani. In general traiesc intre 8 si 10 ani.
Media de pui fatati: 5. Cuiburile cuprind in general 5 catelusi.
Descrierea fizica generala: Shar Pei este un caine usor de recunoscut dupa cutele de piele revarsate pe corp si expresia posaca a fetei. Sunt patratosi construiti si par puternici cu oase solide. Sunt caini echilibrati care se misca cu vigoare in voie. Blana lor este de asemenea un semn distinctiv al rasei fiind scurta si zbarlita si aspra la atingere. In timp ce este dreapta si distanta pe corp, pe membre este netezita.
Inaltimea femelei si a masculului este cuprinsa intre 46 cm min si 51 cm maxim.
Greutatea ambelor sexe este de 18 kg.
Marimea: mare.
Inaltimea si greutatea: ambele sexe trebuie sa masoare intre 46-51 cm si sa aibe o greutate de 18 kg.
Boli: este important ca viitorii stapini sa aleaga cu grija un catel dintr-o canisa cunoscuta, cu ceva experienta in cresterea acestei rase. Defectele de conformatie precum urechile indreptate in sus si pielea si cutele excesive pot fi des intalnite. Picioare arcuite, luxatii ale articulatiilor sunt de asemenea intalnite. Pielea excesiva din jurul ochilor poate cauza entropie. Boli de rinichi, deficienta imunoglobulinei de tip A, amiloidoza si hipotiroidismul au fost de asemenea reportate. Daca in trecut bolile de piele reprezentau o problema serioasa, reproducerea atenta a eliminat in prezent aceasta problema.
Susceptibilitate la imbolnavire: medie.
Istoric: Shar Pei-ul este o rasa veche de secole fiind obtinut din incrucisarea raselor nordice si mastiv. Limba albastra este o caracteristica comuna cu a rasei Chow Chow, rasa ce a participat de asemenea la formarea Shar Pei-ului. Shar Pei-ul a fost original considerat o delicatesa in China si excluderea lor din categoria de animale de companie pe continent a adus rasa aproape de disparitie. Gratie lui Matgo Law, un crescator pasionat, rasa a reusit sa inspire interes in lumea vestica fiind salvata astfel de la disparitie. Cand primi Shar Pei au ajuns in S.U.A. la inceputul anilor 1970 au fost clasificati ca cea mai rara rasa de caini din lume.
Inteligenta: pe cat sunt extrem de inteligenti au nevoie de un tresaj consecvent si de o mana forte. Va inversa rolurile in cazul in care sunteti prea moale, prea nesigur sau prea inconsecvent. In fapt cei mai multi dintre ei sunt prea incapatanati pentru a putea fi dresati!
Caracteristicile de expozitie: capul trebuie sa fie destul de mare in comparartie cu corpul. Craniul trebuie sa fi plat si larg cu un stop moderat. Trebuie sa aibe cute fine pe frunte si obraji, aceste cute continuandu-se in jos formand salbe. Buzele si varful botului trebuie sa fie bine captusite provocand o mica cocoasa la baza nasului. Nasul este mare si larg si de preferinta negru dar orice culoare armonizata cu culoarea blanii este permisa. Ochii migdalati trebuie sa fie de dimensiuni medii si intunecati cu o expresie posaca. O culoare mai deschisa este acceptata la exemplarele de culoare crem sau cafeniu deschis. Urechile trebuie sa fie foarte mici si preferabil compacte, de forma unui triunghi echilateral, cu varfurile indreptate spre ochi. Urechile ciulite nu sunt dorite. Dintii trebuie sa fie puternici cu o muscatura completa in foarfeca. Captuseala buzei de jos nu trebuie sa fie atat de excesiva incat sa interfereze cu muscatura. O limba de culoare neagra albastruie este de dorit. Gatul trebuie scurt si puternic cu piele revarsata dedesupt. Picioarele din fata trebuie sa fie drepte si cu o lungime moderata, cu oase bine facute. Picioarele posterioare vor fi musculoase si puternice. Umerii trebuie sa fie musculosi, bine asezati pe spate si inclinati. Pieptul trebuie sa fie larg si adanc cu un spate scurt si puternic iar linia spatelui va fi inclinata usor in spatele umerilor si apoi urca scurt , spatele fiind larg. Pielea excesiva pe corp nu este deloc dorita in momentul in care cainele ajunge la maturitate. Labele trebuie sa fie de marime moderata si compacte cu degete bine articulate. Coada trebuie sa fie rotunjita si sa se suptieze pana la un anumit punct, baza sa fiind asezata foarte sus. Coada poate fi purtata ridicata sau curbata, curbata strans sau curbata pe spate. Tara de origine: China.
Energie: medie
Antrenament: 0-20 minute pe zi. Desi este o rasa activa Shar Pei-ul va lua atat de multe sau putine exercitii cate i se ofera atata timp cat au acces liber sa se joace in voie. Trebuie avut grija cand nu sunt in lesa si este necesara o gradina bine imprejmuita.
Predispozitie la stres daca este lasat singur: scazuta.
Protectie personala: scazuta.
Potrivire ca si caine de paza : ridicata.
Risc de a speria oile: ridicat.
Tendinta de a latra: scazuta.
Usurinta la transport: medie.
Nivel de agresivite: scazut.
Compatibilitate cu alte animale : medie.
Compatibilitate cu copiii : ridicata.
Caractere generale si temperament: un Shar Pei bine socializat poate fi un super caine de familie fiind devotat stapanilor si copiilor. Sunt caini loiali, jucausi si activi dar pot fi de asemeni incapatanati si teritoriali daca nu sunt dresati in mod corect cand sunt mici. Sunt in mod natural suspiciosi cu strainii. Se vor intelege bine cu pisicile daca le sunt introduse in timp ce sunt catelusi dar pot fi probleme in cazul in care dorim sa-i mixam
cu alti caini. Le place sa stea in interior si urasc frigul.Marimea blanii: scurta/neteda
Cerinte de ingrijire a blanii: mai putin de o data pe saptamana.Este necesara ingrijirea blanii in special in perioada cat sunt inca catelusi. Unele linii au cozile farte aproape asezate, acestea trebuind inspectate si curatate pentru a preveni infectiile. Trebuie ales cu grija un sampon special pentru catei. Intrucat unghiile au o crestere rapida trebuie scurtate periodic. Ochii trebuie inspectati zilnic. Blana are nevoie de o periere cu o perie moale.
Culoare: prezinta culori solide: negru, rosu, tonalitati inchise si deschise de cafeniu si crem sau poate avea pe coada si pe spatele coapselor o culoare mai deschisa decat restul corpului.
Naparlit: nu este cazul.
Beagle
GENERALITATI
Rasa Beagle face parte din rasele de caini de vanatoare. Practic, ogarii din acesta rasa sunt cei mai mici ogari intalniti pana in momentul de fata. Normal, o data cu trecerea timpului, au devenit si ei caini de casa, spre deliciul familiilor, care se bucura extraordinar de afectiunea lor.
HRANA
Beagle-ul nu este un caine cu foarte mari pretentii, dar asta nu inseamna ca poate fi multumit cu mancare de proasta calitate. Poate fi hranit atat cu mancare uscata, cat si cu conserve sau preparate mai speciale. Beagle-ul trebuie, in general, sa manance o data, maximum doua ori pe zi, asta mai ales datorita faptului ca are o clara tendinta catre ingrasare. Tocmai de aceea, cantitatea de mancare, ca si continutul nutritiv al acesteia, trebuie atent supravegheate.
COSTURI SI DURATA DE VIATA
Un Beagle nu este un caine foarte scump, comparativ cu altii. In ceea ce priveste intretinerea, se poate spune ca sunt ieftini, pastrarea si ingrijirea lor neimplicand aproape nici un fel de fonduri. Tendinta de viata a unui Beagle se intinde intre 12-15 ani, iar la nastere, o femela de Beagle poate aduce pe lume intre doi si 14 catei, dar media este de sapte.
DESCRIERE
Beagle-ii sunt extrem de jucausi si foarte inteligenti, putand fi considerati niste caini extrem de calitativi din aceste puncte de vedere. Sunt caini compacti si atletici, se misca foarte bine si au un echilibru perfect pe picioare. Blana lor este scurta, dar foarte deasa, ceea ce ii ajuta sa treaca fara probleme de lunile geroase ale iernii. Beagle-ii masoara intre 33-40 cm inaltime, si cantaresc, de regula, intre 8 si 14 cm, desi, amintindu-ne ca au tendinta de a se ingrasa, pot depasi usor greutatea descrisa, daca mancarea nu le este atent controlata si dozata.
BOLI
Fiind un caine extrem de robust, un Beagle nu are tendinte mari de imbolnavire. Cu toate acestea, exista momente in care el poate avea unele probleme cu ochii, mai ales in ceea ce priveste cataracta, boala ce devina ereditara. In unele cazuri, dar extrem de rare, un Beagle poate dezvolta unele mici probleme la coloana vertebrala, dar departe de a reprezenta o problema. Dispozitia lor catre boala este redusa, dar asta nu trebuie sa va faca decat sa fiti atenti
pentru ca eventualele posibilitati de imbolnavire sa fie reduse. ISTORIE
Se spune ca vechii greci erau insotiti la vanatoare de o multime de ogari de vanatoare, undeva in jurul anului 400 i.e.n. Prin 1550, ogarii au inceput sa fie clasificati, conform scopului pe care il servea fiecare, si cam la acest an se vorbeste despre un ogar mai mic, folosit mai ales in vanatoarea de iepuri, denumit Begles. Versiunea Beagle a venit dupa ce ogarul a ajuns in Anglia, tara care l-a adoptat cu bratele deschise si de unde a venit si oficializarea acestui nume. Beagle-ul se trage, ancestral, din Foxhound si din Bloodhound, acesta din urma cunoscut ca "Kerry Beagle". La inceput, clasificarea a fost mai grea, datorita faptului ca Beagle-ul dispunea de mai multe tipuri de blana, in mai multe culori, inclusiv cea pe care o poarta acum. La acea vreme, exista chiar si un Beagle de buzunar, care masura 25 cm, si care purta denumirea de "Pocket Beagle".
DRESAJUL
Dresarea unui Beagle trebuie sa inceapa foarte devreme si sa fie ferma. Altfel, catelusul va scapa din mana, terorizand stapanii cu poznele sale si facand tot deranjul posibil prin casa. Un Beagle este foarte fericit sa isi multumeasca stapanul, dar trebuie sa ii aratati cu exactitate ce trebuie sa faca si sa fiti foarte ferm in ceea ce faceti. In plus, lipsa de antrenament il va transforma intr-o sirena indisciplinata, care va latra enervant ori de cate ori nu va veti dori acest lucru.
EXERCITII
Beagle-ul este unul dintre cainii care are nevoie de multa miscare. Din cauza puternicului lor instinct de vanatoare, ei nu trebuie lasati din mana pana ce nu invata foarte bine sa se intoarca la comanda. Nu va dura putin sa ii invatati acest lucru, dar efortul merita, pentru ca altfel va puteti trezi alergand dupa el. De asemenea, in cazul in care stati la curte, gardurile trebuie sa fie suficient de inalte pentru a nu le sari, tinand cont de faptul ca este un caine extrem de atletic, care isi va cauta caile necesare pentru a iesi din curtea in care este inchis.
CARACTER SI TEMPERAMENT
Beagle -ii sunt caini buni, foarte afectuosi si care isi vor crea locul lor special in familie, loc si rol pe care le vor lua in serios. Sunt mari iubitori ai copiilor, dar trebuie sa fie obisnuiti cu pisicile de timpuriu, daca aveti si asa ceva, pentru ca altfel nu vor face altceva decat sa le vaneze. Cainele va merge mai tot timpul cu capul in jos, adulmecand totul, ca un adevarat caine de vanatoare. Asa isi va determina si teritoriul, pe care il va verifica din cand in cand pentru a vedea care sunt schimbarile survenite in interiorul lui. In acest sens, un Beagle este un caine de paza perfect, desi, o data ce infractorul a patruns in casa, el prefera sa se joace cu el!
Alono Spaniol
Rasa alono este o rasa de caini ce au un caracter dominant si serios, dar care sunt foarte controlabili de catre stapani, supunandu-se foarte usor acestora. Acesti caini sunt foarte afectuosi fata de stapanii lor si oamanii pe care-i cunosc. Sunt de asemenea foarte rabdatori si buni cu copii. Acesti caini sunt stabili, buni de incredere, foarte ascultatori si care latra foarte putin. Totusi cainii alono vor arata suspiciuni fata de straini, atacandu-i in situatii limita fara a-i avertiza. In momentul cand ataca, rasa anolo, acesti caini vor ignora total frica si durerea si nu vor renunta la atac pana nu li se va ordona acest lucru de catre stapan. Cainii din rasa alono spaniol vor lupta pana la moarte pentru a respecta comenzile stapanului, fiind capabil sa lupte cu taurul salbatic sau cu ursul.
Sunt caini neanfricati , devotati, loiali si foarte muncitori. Acesti caini au foarte mare incredere in ei , pentru a suporta praguri de durere ridicate. Pentru ca sunt caini de haita se inteleg foarte bine cu cu alti caini fiind sociabili , totusi cainii alono nu obisnuiesc sa cedeze atunci cand sunt provocati si este bine ca stapanul sa fie dominant tot timpul cu el. Sunt caini capabili sa se urce in copaci cu o agilitate specifica pisicilor, si pot sari destul de sus dintr-o pozitie fixa.
Cainii din rasa alono sunt molosi. Au o structura bine proportionata a corpului, fiind arcuiti, cu pieptul lat si musculos , avand umerii puternici si solizi. Au picioarele din fata mai puternice decat cele din spate cu labe ca ale cateilor cu aceeasi greutate si inaltime. Cateii alono spanioli au muschii foarte bine dezvoltati. Au coada mai groasa la baza si mai ingusta la capat. Abdomenul este strans spre partea posterioara , ceea ce-i ofera o prezenta atletica. Rasa alono spaniol are botul larg , urechile ii sunt de obicei decupate , rotunjite la capat. Alano sunt caini molosi neobositi, care pot mentine mentine un trap constant, plin de gratie si agil pentru o lunga perioada de timp. Cand galopeaza, sunt rapizi si flexibili, intinzandu-si la maxim corpul la fiecare pas. Sunt caini capabili sa sara peste obstacole.
Daca nu sunt folositi ca si caini de munca , ci ca animale de companie, va trebui sa le oferiti foarte mult exercitiu zilnic. Cel putin trei plimbari pe zi, cu una dintre ele putin mai lunga, intr-un spatiu deschis, unde pot alerga si juca, in mod ideal intr-o zona rurala.
Au o durata de viata de aproximativ 12-15 ani.
Ogarul Afghan
Este una dintre cele mai vechi rase de caini din lume, daca nu chiar prima rasa de caini de vanatoare. Se distinge prin blana sa fina, lucioasa si deasa si prin coada terminata intr-un inel buclat. Locuitorii Afghanistanului sunt extrem de atasati si de mandrii de cainii lor, pe care ii numesc si Tazi . Vanatorii Shikaris din trecut nu-i instrainau pentru niciun pret, folosindu-i cu success la vanarea cerbilor, lupilor sau ursilor. Intr-o oarecare masura in felul acesta se explica si aparitia tarzie a rasei in Europa si misterul care invaluie originea acestui pretios animal. Legenda spune ca Afghanul este un “produs” al zeilor care l-ar fi trimis pe pamant ca sa pazeasca haremul unui sultan gelos. Fermecate de frumusetea sa, cadanele i-au construit un pat din petale de trandafir. Localnicii pretind ca acest caine a fost luat de Noe in arca sa, argumentand prin desenele gravate in pestera din Balkh, ce dateaza cu peste 3000 de ani i.e.n. Aceste imagini chiar exista si reprezinta, intr-adevar, levrieri Tazi, caini de origine foarte veche, rezistenti, puternici si curajosi, care atacau animale salbatice, precum leoparzii.Astazi, rolul Afghanului este unul cu totul diferit. El este apreciat pentru eleganta, farmecul sau oriental, temperamentul vioi si jucaus, fiind un caine de companie decorativ si credincios. Este un caine rezistent la intemperii, suplu si rapid, extrem de afectuos. Ogarul Afghan este insa si un caine putin comun, detinerea lui fiind privilegiul celor care ii pot oferi spatial si miscarea de care are nevoie.
Are craniul lung, dar nu ingust si ceafa proeminenta. Capul este acoperit cu suvite lungi de par; botul este lung, maxilarele puternice; stop usor marcat; trufa neagra. Ochii au forma triunghiulara si sunt usor oblici, avand, de regula, culoarea foarte inchisa. Urechile sunt prinse foarte jos si purtate pe langa obraji, fiind acoperite cu par lung si matasos. Afghanii au spatele plat, de lungime mijlocie, musculos si usor inclinat spre coada. Pieptul este adanc si coborat; umerii lungi, oblici si musculosi; membrele cu osatura solida, drepte, cu unghiuri articulare reglementare. Coada are marime mijlocie si se termina intr-un inel. Este acoperita cu par scurt si este purtata sus in actiune. Parul foarte lung, matasos si fin acopera tot corpul, cu exceptia spatelui de la umeri la coada, unde este des si scurt. Blana poate avea orice culoare, unele exemplare fiind aproape in intregime albe, altele avand blana prevazuta cu insule rosii sau negre. Ogarul Afghan este inalt, avand 61-74 cm inaltime stand in picioare; greutatea medie este de 25-30 kg.
Este un caine cu o personalitate puternica, incapatanat, egoist, orgolios, cu o precizie destul de mica in executarea unor exercitii de dresaj. Este un caine greu de intretinut. Toaleta trebuie sa se faca saptamanal, aceasta incluzand imbaiere si periaj, altfel, blana lor se va transforma intr-o masa incalcita. Blana de adult se va dezvolta in jurul varstei de 1 an, pana atunci, au blana de pui, care este mai scurta si pufoasa. Daca blana nu este ingrijita corespunzator, cainii vor deveni susceptibili la infestatiile cu paraziti, pot dezvolta abcese cutanate, boli de piele, micoze.
Cesky terrier
| Cainii din rasa Cesky Terrier au intotdeauna culoarea neagra atunci cand se nasc, blana lor deschizandu-se la culoare pe masura ce cresc (uneori culoarea definitiva se stabileste abia dupa doi ani). |  foto: Cesky terrier (Yann Arthus-Bertrand, CORBIS) |
Talie: mic
Inaltime: 28-36 cm
Greutate: 5,5-8 kg
Durata de viata: 14 ani
Ingrijire: normala
Exercitiul fizic: normal
Temperament: sociabil
Tara de origine: Republica Ceha
Nume sinonime: Terrier cehoslovac, Bohemian Terrier
Inaltime: 28-36 cm
Greutate: 5,5-8 kg
Durata de viata: 14 ani
Ingrijire: normala
Exercitiul fizic: normal
Temperament: sociabil
Tara de origine: Republica Ceha
Nume sinonime: Terrier cehoslovac, Bohemian Terrier
Caracteristici fizice:
Aspect general: solid, agil si robust
Culoare: tonuri de gri si maro, cu sau fara pere elbe
Blana: densa, matasoasa si ondulata. Blana cade usor si acopera ochii.
Coada: lunga de 18-20 de cm, nu trebuie taiata; in nor normal este tinuta orizontal, dar este usor ridicata cand cainele este in stare de alerta.
Urechile: asezate sus pe cap, triunghiulare, de dimensiuni medii si cu o firma oarecum pliata, apropiata de cap.
Corpul: de lungime medie, cu linia spatelui dreapta, usor arcuita numai inspre spate. Pieptul este mai mult rotunjit decat adanc.
Temperament:
Cainii Cesky Terrier sunt sportivi, calmi, rabdatori, curajosi, loiali, ascultatori si jucausi. In general sunt mai usor de dresat decat alte rase de terrieri, insa tmperamentul lor netemator si incapatanat isi pune amprenta si asupra acestei activitati. Se inteleg bine cu alte rase de caini, animale de companie, cu copii si cu strainii. Se adapteaza vietii la tara dar si celei de la oras. Sunt caini excelenti pentru orice familie.
Ingrijire:
Blana trebuie scurtata din cand in cand, in asa fel incat sa fie mai lunga la nivelul abdomenului, picioarelor si in jurul fetei (trebuie sa aiba mustata, barba si sprancene). In plus, blana trebuie periata de mai multe ori pe saptamana pentru ca sa nu se incurce. De asemenea, si blana dintre degete trebuie taiata.
Exercitiul fizic:
Caini din aceasta rasa au nevoie de exercitiu fizic, insa nu mai mult decat alte rase. Le place sa alrge liberi si sa se joace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu